Întâlnirile de părtășie din comunitatea locală în perioada de libertate, dar și amintirea sărăciei, a greutăților din copilărie, l-au ajutat pe Aron Mladin să reziste în prima perioadă a detenției.
Aron Mladin (n. 24 noiembrie 1924, Arad – d. 26 ianuarie 2014) era, în acte, Gheorghe, dar cunoscut ca Aron. A fost arestat în 1958, ultimul din „lotul Moisescu”, și condamnat la 20 de ani de muncă silnică. Grupul „moisiștilor” era privit mai degrabă ca fiind dizident în raport cu bisericile baptiste, fiind excluși din Cultul Baptist înainte să înceapă arestările. A executat 4 ani de detenție în penitenciarele din Timișoara, Gherla, Balta Brăilei, Galați, Aiud și Periprava, fiind eliberat în 1963. După eliberare, deși era un simplu credincios, a fost un adevărat îndrumător spiritual pentru diverși lideri evanghelici care l-au cunoscut.
Percheziția, ridicarea de la domiciliu, acuzațiile Securității, ancheta, procesul – iată începutul unui drum greu pe care credincioșii autentici l-au străbătut, purtând în inimă gândul veșniciei.
Sosirea la Gherla a mai multor credincioși deodată a fost o perioadă binecuvântată. Pentru ei, reconstituirea textului biblic sau cântările în surdină urmau să fie hrana sufletească pentru anii grei ce le stăteau înainte.
Construirea digurilor Brăilei era o provocare fizică pentru toți deținuții din Balta Brăilei. Răspunsul sincer al lui Aron Mladin la întrebările unui medic l-a ajutat să fie transferat la Gherla, unde știa că mai sunt oameni ai credinței cu care avea să-și împărtășească suferința.
Mutarea lui Aron Mladin în închisoarea din Aiud a fost una dintre cele mai grele perioade din detenție. Minunile au venit însă de unde nu s-a așteptat, readucând speranță în sufletul lui.
În închisoarea din Delta Dunării a cunoscut credincioși cu care a luat Euharistia, iar contactul cu familia prin scrisori sau pachete a fost reper de sperantă într-o nouă revedere.