Ioan Iovan (n. 26 iunie 1922, Husasău de Criș, județul Bihor - d. 17 mai 2008, Mănăstirea Recea) părinte arhimandrit, mare duhovnic și teolog român, a fost fiul spiritual al Părintelui Arsenie Boca și duhovnic la mănăstirile Vladimirești, Plumbuita și Recea. A fost arestat în 1955 și închis în închisorile comuniste de la Galați, Văcărești, Jilava, Gherla și Aiud, nu înainte de a fi caterisit și exclus din monahism de către un consistoriu al eparhiei București, la presiunea regimului politic. În 1966, a fost arestat pentru a doua oară și condamnat, după un procesc înscenat, la muncă silnică. Va fi eliberat în 1967, însă în 1970, va fi arestat pentru a treia oară și condamnat la un an de denteție. Caterisirea îi va fi revocată (în etape), începând cu 1979.
Credința neîntinată, caracterul curat, simplitatea trăirii, evlavia, toate aceste valori așezate de Dumnezeu în viața lui Ioan Iovan, l-au ajutat să înfrunte fățiș ateismul și comunismul. Anchetele de zi și de noapte, deși erau istovitoare, nu au reușit să-l facă să renunțe la credința în Dumnezeul strămoșilor săi.
