Închisorile comuniste deveneau pentru unii deținuți locul întâlnirilor providențiale. În închisoarea de la Jilava, la camera 18, Mina Dobzeu l-a întâlnit pe Nicolae Steinhardt, pe care l-a botezat și căruia i-a fost părinte spiritual o vreme.
Mina Dobzeu (n. 5 noiembrie 1921, Grozești, județul Lăpușna, Basarabia – d. 7 iunie 2018, Huși, Vaslui) a fost un ieromonah român basarabean. Numele său de mirean era Mihail. A intrat în mănăstire încă de la vârsta de 13 ani, iar în 1955 a fost hirotonit ca preot. Prima arestare survine în 1948, după ce protestează împotriva scoaterii învățământului religios din școală. În 1959 este arestat din nou și condamnat, după ce e scos din monahism. Mina Dobzeu l-a botezat pe Nicolae Steinhardt la data de 15 martie 1960, în timpul detenției. A ieșit din pușcărie în 1964, cu valul de grațieri, dar va fi arestat din nou, pentru scurtă vreme, în 1988, pentru protestele împotriva lui Nicolae Ceaușescu, căruia îi adresează 7 scrisori.
Cât timp a fost Stareț sau preot, Securitatea îl chema adeseori să colaboreze cu ei. Mina Dobzeu nu doar că nu s-a compromis, ci se expunea și mai mult, trimițând scrisori lui Nicolae Ceaușescu, să respecte duminica Domnului și să nu aducă teroare în poporul român.
În închisoare, Mina Dobzeu era misionar, ținea liturghia, spovedea deținuții, îi împărtășea și se ruga pentru ei. Meditațiile din închisoare, rugăciunile pentru popor, minunile lui Dumnezeu de acolo i-au descoperit căderea Comunismului.
Mina Dobzeu vedea că biserica lui Hristos era amenințată de ateism, slujind Securității. A predicat întotdeauna pocăința, și a avertizat Biserica, să fie mereu vigilentă și să respingă orice formă de comunism sau neocomunism.
„Rabdă mult, iartă mult, uită răul”, iată lecția suferinței pe care Mina Dobzeu ne sfătuiește să o trăim cu toții în orice vreme a istoriei.