Ferenc Visky (1 iulie 1918, Agriș, jud. Satu-Mare – d. 5 octombrie 2005). Preot reformat, a fost arestat, în mai 1958, și condamnat de către Tribunalul Militar Timișoara la 22 ani muncă silnică pentru „crimă de uneltire contra ordinii sociale”. La scurtă vreme după arestarea lui, familia – soția Julianna împreună cu cei șapte copii – va fi deportată în Bărăgan și abandonată în câmp. În închisoare, Ferenc s-a întâlnit cu alți condamnați celebri în mediile religioase: Richard Wurmbrand, Traian Dorz, Nicolae Moldoveanu precum și cu cei din „lotul Moisescu”. Va fi eliberat în august 1964, în urma decretului de grațiere.
Trezirile spirituale ale mișcării betaniste erau motivul pentru care Ferenc Visky a fost chemat la Securitate, acuzat că promovează o mișcare eretică. Deși avea sprijinul episcopului, totuși unii preoți și apropiați ai lui au colaborat cu Securitatea, pentru a-l pune sub acuzare
Ferenc Visky a absolvit Teologia Reformată la Debrecen, făcând parte din mișcarea de misiune betanistă. Numirea ca preot capelan și întâlnirea providențială a viitoarei soții au fost, pentru tânărul credincios, provocarea unei trăiri autentice cu Dumnezeu.
Ferenc Visky a fost arestat în 1958, urmând trei luni de anchetă. Sentința anilor grei de închisoare ce aveau să vină nu a fost ușor de acceptat, știind că soția și cei șapte copii rămân în urma sa fără sprijin.
Încredințarea în mâna lui Dumnezeu a soției și a copiilor, printr-un gest simbolic de înmormântare a lor, a fost declarația lui Ferenc Visky că își va trăi pentru Hristos preoția în închisoare. Și astfel celulele Gherlei au devenit mici parohii și universități, în care oamenii îl cunoșteau pe Dumnezeu.
