Ioan Seiceanu (n. 1 mai 1938). În 1954 absolvă ca șef de promoție liceul profesional, clasa de strungari. În același an este arestat pentru a doua oară. A fost anchetat de către colonelul Crăciun, șeful Securității Brașov, ulterior șef al penitenciarului din Aiud. A făcut în total aproape 8 ani de închisoare în Brașov, Sibiu, Aiud, Gherla și timp de 4 ani a avut domiciliu forțat în Lătești, în Bărăgan – la fel ca familia deportată a lui Ferenc Visky. I-a cunoscut în cursul acestor 4 ani pe Maria Antonescu (soția mareșalului Antonescu), Paul Goma, Adrian Marino, Nicolae Balotă și alții.
A doua arestare, la 18 ani, a fost mult mai dură, atunci fiind arestat și tatăl său. A fost închis la Brașov, Aiud, Sibiu, Gherla și a stat în domiciliu forțat. Întâlnirile providențiale din închisoare l-au ajutat să supraviețuiască și să cunoască iubirea lui Dumnezeu
Ioan Seiceanu, născut într-o familie de credincioși, se alătura întotdeauna celor ce îl lăudau pe Dumnezeu. Acest lucru nu a rămas neobservat de Securitate, care l-a arestat, l-a anchetat trei luni și l-a condamnat la doi ani de închisoare corecțională „pentru agitație în masă”.
În închisoare erau deținuți din toate categoriile sociale, asfel că în programul zilnic, pe ascuns, se preda istorie, geografie, matematică, engleză, franceză, română, codul Morse. Deținuții erau părtași unei alte forme de „reeducare“, dar nu cea comunistă.
În perioada de detenție, una dintre cele mai grele zile pentru Ioan Seiceanu a fost cea în care tatăl său a fost bătut în fața lui. Convertirea unor deținuți sau oameni ai Securității a fost însă o bucurie pentru amândoi, văzând fericirea din inima lor.
Dumnezeu îngăduie suferința și prin ea ne învață să-i iubim pe toți oamenii și să îi tolerăm. E o lecție dureroasă a istoriei, care nu trebuie uitată niciodată.
